Hemigramus Ocelife Hemi. Caudovidattus . Nematobrycon Palmeri
Aphyosemion Gardneri Epiplatys Dageti
Fam. Characidae
BROASCA ŢESTOASĂ
DE FLORIDA
-SLIDER-
Saltwater Aquarium
Freshwater Aquarium
Cleaning A Fresh Water
Goldfish Aquarium
Over 20 Easy Tips For Beginners
Aquarium Filter
Super Promotii, Super Oferte, Super Servicii.
Amplasarea acvariului
Acvariul trebuie aşezat într-un loc stabil, cu o lumină naturală cât mai bună şi ferit de variaţii mari de temperatură. Suportul pe care-l vom pune trebuie să fie rezistent şi să nu se curbeze. Este indicat ca sub acvariu să se aşeze o bucată moale de pâslă sau cauciuc cu dimensiunea fundului acestuia. Se va evita amplasarea în locuri accesibile copiilor mici sau animalelor de casă.
Apa de fântână, izvor, pârâu, robinet şi râuri nepoluate, corespunde scopului nostru deoarece în ea pot vieţui toate speciile de plante şi peşti exotici. Apa de robinet, care ştim că este o apă puternic clorinată, trebuie lăsată timp de 24 ore într-un vas cu gura largă, unde se va aerisi şi elimina clorul din ea (un gaz toxic pentru peşti). Umplerea acvariului se face până la 2-3 cm sub marginea de sus. Apa trebuie schimbată o dată pe săptămână, dar nu mai mult de un sfert din volum, şi numai cu o apă la aceeaşi temperatură cu cea din acvariu. Cu ajutorul unui furtun de cauciuc, vom sifona numai apa din partea de jos a vasului. Culoarea şi mirosul apei este un indiciu asupra calităţii ei. Apa incoloră şi cu miros de iarbă verde proaspăt cosită, este ideală pentru creşterea şi dezvoltarea plantelor şi peştilor exotici. Apa trebuie schimbată; 40% din volumul ei, cu repetarea operaţiunii după 48 de ore când: capătă o culoare verde închis (datorită dezvoltării în exces a algelor verzi); devine lăptoasâ şi tulbure (din cauza excesului de hrană, a funcţionării insuficiente a filtrului sau moartea unui peşte sau melc); capătă un miros deosebit (de amoniac, gaz metan, hidrogen sulfurat etc.)
Substratul
Pentru a da acvariului nostru un aspect cât mai natural, avem nevoie de un substrat unde să sădim câteva plante de apă. De regulă, un strat de nisip subţire, acoperit de un altul de pietriş (cu o granulaţie de cca 4-5 mm) este suficient. Alegerea unui nisip foarte fin ca substrat este gresită, pentru că împiedicănd circulaţia apei printre granulele lui, oxigenarea coloniilor de bacterii folositoare (aerobe) este întreruptă, acestea murind, lăsând liberă dezvoltarea bacteriilor anaerobe, care în scurt timp vor duce la înnegrirea nisipului, putrezirea rădăcinilor plantelor şi degajarea unui miros greu şi neplăcut în acvariu. Înainte de a-l folosi, nisipul, se spală foarte bine până când apa în care-l spălăm va rămâne curată.
Filtrarea apei - este o metodă de igienizare a apei din acvariu. Filtrul cel mai des folosit şi întâlnit la acvariile mici şi mijlocii este filtrul de interior cu burete, pe care îl putem procura de la magazinele cu specific sau de la crescătorii de peşti exotici de pe piaţă. Acest tip de filtru are avantajul unei întreţineri uşoare. Când constatăm că buretele s-a încărcat cu particule materiale din apă (s-a murdărit), se scoate din acvariu şi se spală prin stângere uşoară în mână. Se va evita spălarea lui sub jet fierbinte de apă sau cu detergenţi. Pentru acvarii mari se folosesc filtre cu pompă de apă şi material filtrant.
Plante de apa folosite în acvaristică sunt grupate în trei categorii: plante plutitoare, plante submerse (scufundate complet în apă) şi câteva specii de plante emerse (partea superioară a plantei creşte deasupra apei ).
Înmulţirea plantelor de apă se face prin: butăşire, marcotaj, seminţe şi tuberculi. Butăşirea se practică la plantele cu tulpină atunci când aceasta ajunge la suprafaţa apei sau dorim să înmulţim acea plantă. Butaşii sunt bucăţi de plantă pe care le tăiem cu ajutorul unei foarfeci şi le plantăm în substrat, nu înaite ca ultimele frunze de jos să fie îndepărtate, loc în care se va dezvolta rădăcina. Marcotajul este o metodă de înmulţire vegetativă, folosind ramuri tinere care se apleacă şi îngroapă cu vârful afară pentru a înrădăcina. Marcotajul mai cuprinde şi înmulţirea prin stoloni (o tulpină orizontală care va produce o rădăcină cu care planta se fixează singură sau cu ajutorul nostru în substrat ). La înmulţirea prin seminţe vom folosi un vas mic în care punem un strat de nisip amestecat cu pământ, de 3-4cm, peste care turnăm apă de două degete. Seminţele vor fi aşezate pe suprafaţa apei, îmbibându-se şi căzând pe substrat, unde vor încolţi. Pe măsură ce plantele cresc se va ridica şi nivelul apei din vas.
În general, acvariile mici, trebuie să conţină un strat de nisip gros de două degete, acvariile mijlocii de 3-4 degete iar cele mari de 5-6 degete. Pe substrat se pot aseza câteva pietre mai mari sub o formă cât mai naturală. Nu sunt indicate pietrele de calcar sau marmură deoarece se pot dizolva în apă, schimbând caracteristicile fizice şi chimice ale acesteia.
Temperatura optimă a plantelor şi peştilor exotici este de 22-25C (iarna cu 1-2C mai scăzută), cu limite letale sub 19C şi peste 32C. Pentru măsurarea temperaturii vom folosi un termometru de apă. Menţinerea unei temperaturi constante a apei din acvariu, mai ales iarna, se realizează cu ajutorul încalzitoarelor electrice cu sau fără termostat (P=1W/litrul de apă), pe care le găsim în comerţ.
Aerarea apei
Dacă numărul peştilor din acvariu este prea mare, pentru îmbogaţirea apei cu oxigen, se apelează la pompe de aer (vibratoare, care de asemenea se găsesc în comerţ) de la care aerul pleacă spre acvariu printr-un furtun subţire de cauciuc la o duză pulverizatoare (piatră). Primul semn pe care peştii îl dau în momentul în care oxigenul din apă a scăzut prea mult este acela că vor începe să respire aer de la suprafaţa apei. Oxigenarea apei se face fără oprire. În timpul zilei, la oxigenarea apei îşi aduc aportul şi plantele de apă ; noaptea acestea consumând oxigen.
Iluminarea artificială este necesară în momentul în care lumina naturală este slabă şi dorim să avem în acelaşi timp pe lângă peşti şi plante de apă. Ea se poate face cu ajutorul becurilor obişnuite, cu incandescenţă, sau a lămpilor fluorescente. Ca regulă, randamentul lămpii în Watti este egală cu volumul acvariului în litri împarţit la 4. se face timp de 11-12 ore pe zi.
Hrana - O dată cu procurarea primei perechi de peşti, este necesar să ne preocupăm şi de hrană. În comerţ se găsesc multe tipuri de hrană, de la simpli “purici de baltă” la concentrate vitaminizate granulate, pentru diferite tipuri de peşti exotici. Indiferent de tipul de hrană pe care o avem, ea nu trebuie dată în cantităţi mari ci doar cât se poate consuma într-un interval de 4-5 minute, cât se poate lua odată între douâ degete (cantitate suficientă pentru 4 peştişori de 3-4 cm). Săptămânal, în timpul înlocuirii periodice a apei, vom îndepărta resturile de hrană neconsumată şi depunerile de mâl ce se adună în special în adâncituri sau în jurul plantelor. Acestea pot fi îndepărtate cu ajutorul unui furtun obişnuit de cauciuc, pe care după ce am aspirat aerul din el, îl plimbăm pe deasupra resturilor de mâncare şi mâl, lăsând apa murdară să se scurgă într-o găleată.
Hrana se împarte în două categorii: hrană vie şi hrană uscată. Hrana vie este formată din: râme; viermi; larve de ţânţari; cyclopi; dafnii vii; tubii etc. Hrana uscată constă în carne fiartă de vită; oaie, pasăre, peşte sau ficat de la acestea, tocate mărunt brânză de vaci, făinoase , griş crud sau fiert (bine spălat), biscuiţi pisaţi şi din când în când mămăligă bine spălată. Făinoasele se administrează cu precauţie în cantităţi foarte mici deoarece duc la fermentarea apei. Hrana se oferă de două ori pe zi. Dacă lipsim de acasă şi nu avem posibilitatea de a hrănii peştii timp de 3-4 zile, este recomandată ori neadministrarea hranei pe această perioadă ori procurarea unei tablete de hrană solidă pentru peşti pe care o găsim în comerţ sau pe piaţă. ATENŢIE! ESTE INTERZISĂ ADMINISTRAREA, O DATĂ, A ÎNTREGII CANTITĂŢI DE HRANĂ PE MAI MULTE ZILE.
Dacă am cumpărat un acvariu, sau urmează să facem acest lucru, trebuie să avem în vedere faptul că fiecărui peştişor cu lungimea de 5-6 cm, îi sunt necesari aproximativ 2 l de apă. Acvariile sunt de mai multe tipuri şi mărimi; acvarii mici cu un volum al apei de până la 25 l ,mijloci 25-100 l şi mari 100-200 l
Bolile pestilor de acvariu
De cele mai multe ori îmbolnăvirea peştilor din acvariu este datorată nouă. O primă greşeală este trecerea, din punga sau hidrobidonul de transport, a peştilor direct în acvariu fără o acomodare în prealabil a acestora cu temperatura apei din bazin. O diferenţă de 2-4C între apa acvariului şi punga de transport, duce la moartea în câteva minute, prin şoc termic, sau la o slăbire a organismului şi predispunerea la îmbolnăviri, a peştilor. De aceea punga de transport se va introduce în apa acvariului, împreună cu peştii, lăsându-se nedezlegată, timp de 15-30 minute, pentru egalizarea temperaturii din cele două recipiente (acvariu şi pungă). Alte greşeli pot fi: limitarea spaţiului de înot, ce duce la îngrăsare, o dietă necorespunzătoare bazată pe un exces de amidon (făinoase), lipsită de vitamine, mucegăită sau o hrană vie infestată cu agenţi patogeni din regnul animal sau vegetal, care provoacă parazitarea şi îmbolnăvirea peştilor. Menţinerea unei temperaturi a apei aproape de limitele letale (sub 17C sau peste 32C), nefolosirea echipamentelor pentru aerare şi filtrare, menţinerea în acvariu a dejecţiilor şi a hranei neconsumate, concomitent cu o neschimbare periodică a apei, vor duce în cele din urmă la apariţia de gaze toxice (amoniac, hidrogen sulfurat, dioxid de sulf, etc). Introducerea de peşti bolnavi, procuraţi de la alţi acvarişti sau de pe piaţă, printre cei sănătoşi, sunt doar câteva exemple de transmitere sau declanşare a diferitelor boli. Comportamentul unui peşte bolnav este uşor de observat dar greu de diagnosticat şi tratat. La cele mai mici semne de boala cum ar fi: înotul molatic, neregulat, în sau la suprafaţa apei; frecarea de pietre, plante sau alte obiecte din apă; izolarea la colţurile vasului sau în dreptul coloanei de aer; nereacţionarea la stimuli; înclinarea pe o parte sau alta şi căderea la fundul acvariului; pierderea coloritului normal, bineînţeles cu excepţia perioadei de reproducere când culoarea se schimbă în totalitate; refuzul hranei; solzi zbârliţi sau apariţia pe corp de diferite pete ca mărime şi textură, trebuie să luăm imediat măsuri, prin administrarea de soluţii sau medicamente.
Am deschis si pe www.viosta.ro produseelectro-home
