pesti exotici - reproducere

Monetize your site!

Guram Albastru (Trichogaster Trichopterus) Orginar din Thailanda. Este unul dintre cei mai apreciaţi peşti de acvariu datorită caracterului sau paşnic şi sociabil. Coloritul corpului este albastru cu irizaţii sidefi, cu sau fară pete de culoare mai închisă şi o lungime de 10-12cm. Înotătoarele sale pectorale sunt prelungite sub forma unor antene. Pe aceste antene sunt dispuse numeroase papile gustative şi senzitive cu ajutorul cărora peştele îşi caută hrana. La mascul, vârful înotătoarei dorsale şi abdominale este ascuţit, iar la femelă este rotunjit. Preferă o apă matură cu o culoare uşor gălbuie şi curată. Aerisirea nu este obligatorie, peştii mulţumindu-se cu oxigenul produs de plante şi datorită faptului că acest tip de peşte respiră, de la suprafaţa apei, aer atmosferic. Temperatura apei se va menţine la 24-25C. Mănâncă orice tip de hrană dar cu o granulaţie mai mică (sfărâmată bine între degete).

Reproducere: Într-un bazin separat cu un volum de 20-30 l şi câteva plante plutitoare se introduce perechea de peşti. După acomodarea cu noul bazin, masculul începe să construiască un cuib de spumă la suprafaţa apei, în care vor fi aşezate icrele. Imediat după depunere, femela va fi scoasă din bazinul de

Betta (Betta Splendens) Provine din Thailanda şi Vietnam. Corpul este fusiform cu lungime de 5-7cm masculul, femela fiind puţin mai mică. Înotătoarea dorsală şi abdominală este alungită şi ascuţită la mascul. Este un peşte nepretenţios, putând fi crescut în vase mici la o temperatură a apei de 26-28C neaerisită. Dar acest lucru nu ne scuteşte de schimbarea săptămânală a apei. Se recomandă adăugarea în apă a unei linguriţe de sare grunjoasă (fără iod ) la fiecare 10 l de apă. Ca hrană, Betta nu este mofturos atâta timp cât hrana este dată

Peştele Jandarm ( Danio Malabaricus ) Provine din India şi Sri-Lanka. Partea superioară a corpului este albastră iar abdomenul este roz deschis. Pe laterală are o zonă lată albastră

Barbus Conchonius Traieste în India şi Bengal. Sunt peşti activi, buni înotători, puternici, având nevoie de acvarii mijlocii. Culoarea de fond este galbenă la femelă şi argintie la mascul. Ambele sexe au la mijlocul corpului o pată rotundă neagră. Masculul are aripioarele roz şi vârful dorsalei negru, în timp ce la femelă aripioarele sunt incolore. Preferă o apă puţin mai veche, bine aerisită şi filtrată, cu o temperatură de 23-26C suportând însă şi temperaturi de 17C. Plantele trebuie asezate în partea din spate a acvariului pentru ca în faţă să rămână spaţiu de înot. Mănâncă orice tip de hrană dar o preferă pe cea vie. Este sociabil cu restul speciilor de peşti crescuţi în acvariu.

Reproducere: Într-un bazin de minim 12-14 l, cu o apă mai veche ( peste 48h ), bine filtrată şi aerisită la o temperatură de 24-25C, vom introduce perechea de peşti. După ceremonialul de împerechere, femela va depune 300-400 icre transparente. Icrele eclozează după 24 ore şi după încă 3-4 zile puii încep să

Sumi (Puntius Tetrazona ) Provine din insula indoneziană Sumatra. Are corpul turtit lateral, colorat în galben cu dungi transversale negre, catifelate. Poziţia normală a acestui peşte este cu capul puţin înclinat în jos. Poziţia orizontală şi nemişcată este un semn de boală sau indispoziţie. Nu este un peşte agresiv, dar în joacă, mai ciupeşte aripioarele scalarilor sau coada voalată a caraşilor. Din această cauză se va evita asocierea lui cu aceşti peşti într-un acvariu comun. Preferă bazine mijlocii, unde vor putea să înoate, cu mare rapiditate, în toate colţurile vasului. Are nevoie de o apă normală, aerată şi filtrată cu o temperatură de 21-23C. Dimorfismul sexual nu este evident la tineret, însă la peştii maturi sexual acestă este uşor de observat. La mascul partea superioară a botului, la prima dungă şi aripioarele ventrale sunt roşii, iar la coadă primele radii sunt de asemenea roşii. La femelă zona superioară a botului nu este roşie iar coada este transparentă. Ca meniu îi putem oferii hrană vie sau concentrate granulate.

Reproducere: Într-un bazin de minim 15 l, umplut jumătate cu apă normală de robinet (aerisită timp de 24-48h) şi jumătate cu apă de ploaie, unde vom introduce şi plante de apă cu frunze fine (cabomba, myriophyllum, fontinalis), se introduce perechea de peşti. Aici vor depune pe frunzele plantelor 400-500 icre. În timpul reproducerii masculul îşi estompează culorile. După depunere, perechea trebuie îndepărtată din bazin deoarece îşi mănâncă icrele. Icrele eclozează după 24-30h, timp în care se va evita iluminarea directă şi prea puternică. Puii înoată liber după încă 5-6 zile, moment în care vom începe hrănirea lor cu infuzori sau gălbenuş de ou fiert tare.

Neon (Paracheirodon Innesi) Provine din Peru şi regiunea Amazonului. Are o dimensiune mică de 3-4cm. Culoarea este verde, cu abdomenul gălbui, coada roşie şi toate aripioarele albastre. Pe laturi are o dungă longitudinală albastră-verzuie şi alta roşie-ciclam, care prin reflexele roşcate pe care le dă, seamănă cu lumina tuburilor de neon. La această specie dimorfismul sexual nu este evident. Preferă acvarii bine plantate, cu o temperatură de 20-22C dar cu o calitate a apei mult superioară celorlalte specii de peşti. Datorită regiunii de unde provine are nevoie de o apă săracă în săruri şi uşor acidă, de aceea trebuie preparată astfel: la o cantitate de 10 l apă normală se adaugă 5 l apă de ploaie, se aeriseşte şi filtrează bine timp de 24 h. Dacă avem un substrat care conţine piatră de var, calcar, marmură este bine să renunţăm la el sau să-l înlocuim cu altul format din roci vulcanice: granit,bazalt, sienit etc. Dedurizarea apei o mai putem face şi prin fierbere ceea ce duce, prin precipitarea sărurilor de magneziu şi calciu, la o eliminare temporară a durităţii apei. De asemenea vom renunţa la cochiliile goale de melci, scoici şi tot ce ar conţine calcar. Este indicat să introducem 4-5 melci de apă, (mari-vii) în acvariu pentru a menţine o duritate mică a apei şi a curăţa resturile de hrană neconsumate, ce ar duce în timp la o redurizare a apei. Preferă hrana vie dar o consumă cu plăcere şi pe cea cu o granulaţie mică, de tip vitamine.

Reproducere: Dificilă !

reproducere, evitând astfel să fie bătută de mascul. Masculul va rămâne şi îngriji icrele şi puietul până când aceştia vor înota liber, cca 3-4 zile. În acest moment scoatem masculul şi începem hrănirea puietului cu infuzori sau în lipsă cu gălbenuş de ou fiert tare (în cantităţi mici, de 3-4 ori pe zi).

Peştele Paradis ( Macropodus Opercularis) Provine din China, Vietnam şi Indonezia. Are o lungime a corpului de 7cm femela şi 8cm masculul. El are aripioara dorsală şi abdominală mai lungă şi ascuţită decât a femelei, este mai viu colorat iar buzele sunt mai pronunţate. Este un peşte rezistent şi puţin pretenţios faţă de calitatea apei. Aerisirea nu este obligatorie, având ca şi speciile guram şi betta o respiraţie aeriană. Temperatura optimă a apei este de 22-25C. Rezistă şi la temperaturi de 12-15C dar atunci coloritul lui devine spălăcit şi îşi pierde pofta de mâncare. Preferă acvari mijloci-mari, bine plantate, cu zone umbroase. Ca hrană mănâncă tot ce-i oferim dar în cantităţi mici. Nu se introduce în acvarii cu peşti de talie mică faţă de care se poate manifesta agresiv. Se va evita introducerea a doi masculi în acelaşi bazin deoarece se vor lupta , rănindu-se sau chiar omorându-se. Reproducere: Ca la specia guram

regulat şi în cantităţi suficiente. O hrană în exces şi neadecvată (produse făinoase) scurtează viaţa peştilor, care este în medie de 1,5-2 ani. Nu introduceţi doi masculi în acelaşi acvariu deoarece nu se vor tolera. Convieţuieşte bine cu celelalte specii de peşti exotici. Reproducere: Într-un bazin de 20 l, cu un nivel al apei de 10-15cm, cu o apă mai veche (peste 48 h), la o temperatura de 26-28C, vom introduce perechea de betta. Restul reproducerii este ca la specia guram.

Zebra ( Brachidanio Rerio ) Originar din India. Este un peşte dinamic, trăieşte în cârduri şi nu este agresiv. Are lungimea de 5cm, cu dungi longitudinale verzi şi albastre care se termină în vârful cozii. Masculul este mai subţire decât femela şi cu dungi mai închise la culoare. În bazine mici de 10 l pot fi crescuţi 3-5 peştişori, cu un substrat format din pietriş mărunt şi multe plante unde să se ascundă. Preferă o apă aerisită şi filtrată cu o temperatură de 20-22C şi o iluminare puternică. Se adaptează uşor la hrană uscată dar o preferă pe cea vie (dafnii, ciclops). Se poate asocia cu multe specii de peşti exotici. Reproducere: Pentru reproducere, peştii (o femela şi 2-3 masculi) sunt mutaţi într-un vas de 10-15 l cu o înalţime a coloanei de apă de 15-18cm. Aici masculii vor face cuib. După un ceremonial deosebit, femela depune 200-300 icre. Părinţii trebuie îndepărtaţi imediat (după cca 1 oră) deoarece îşi mănâncă icrele. Larvele apar după 24-48 de ore. Puietul poate fi hrănit cu infuzori sau gălbenuş de ou fiert tare.

peste care apar mai multe dungi longitudinale aurii spre galben. Masculul este mai suplu ca femela şi mai mic, ajungând până la 12cm lungime. Fiind un bun înotător preferă bazine mari cu plante sădite în partea din spate, lăsând loc liber în faţă pentru înot. Necesită o apă limpede, bine aerisită cu o temperatură de 20-24C. Hrana oferită trebuie să fie de tip granulat, pentru a putea fi adunată. O hrană prea fină s-ar răspândi în masa apei şi nu ar putea fi consumată, ducând în cele din urmă la tulburarea apei din acvariu. Poate fi asociat cu toate tipurile de peşti . Reproducere: Într-un bazin pregătit cu o apă bine aerisită şi filtrată, la o temperatură de 26-28C, introducem perechea reproducătoare. Aici femela va depune 1500 icre de culoare galbenă. Puii devin activi după o săptămână, moment în care îi vom hrănii cu gălbenuş de ou fiert tare.

înoate liber. Puietul trebuie hrănit cu infuzori sau gălbenuş de ou fiert tare.

Furunculoză (contagios)
Aceasta infectie bacteriana trece neobservata ceva timp, dar apoi se întinde rapid cuprinzand intreg corpul pestelui. Aceste bacterii infecteaza zona de sub solzi , ea manifestandu-se la inceput prin apariţia de unflaturi. In scurt timp abcesele se sparg devenind ulceratii deschise ce sangereaza tot timpul. Acesta este motivul pentru care boala este prezentata de multe ori la boli ca ulcerul. Este o boala provocata de aciditatea crescuta a apei rezultata din descompunerea materiilor fecale si ureice excesiv de mult. Uni peşti supravieţuiesc unui schimb treptat al apei , remediul cel mai indicat in combaterea bolii , dar acestia raman cu cicatrice mari ce rezulta din infectie pielii. Adesea combaterea furunculozei se dovedeste a fi o problema. Peştii cu acest tip de ulcer ar trebui sa fie eliminati din bazin.

Ulcer (extrem de contagioas)
Aceasta este o infecţie care tinde să înceapă la nivel intern, apoi ea se manifestă sub forma de ulceratii rosi, abcese, înroşirea zonei de la baza înotătoarelor. Este o boala provocata de un parazit vermiform ce inainteaza adanc in corpul pestelui , hranindu-se cu carnea acestuia. Acesta este motivul pentru care afecţiunea este denumita si boala "gauri-in-corp".
Baile de sare poata fi cea mai buna solutie impotriva acestui parazit. O lingura de sare grunjoasa-neiodat la 10 litri de apa timp de 5-10 min pe zi intr-un vas separat. Peştele infectat trebuie să fie izolat imediat. In bazinul de baza se va adauga o solutie salina ( o lingurita rasa de sare grunjoasa-neiodata la 10 litri de apa ) preparata separat intr-un vas si adaugata treptat pe cat posibil intr-un curent turbionar de apa.