aquashow exotic fish , pesti exotici , pesti de acvariu , testoasa de Florida

oxigen solvit în apă. Ex: la o temperatură de 15C cantitatea de oxigen solvit în apă este de 10,06mg / litru, iar la o temperatură de 30C va fi de 7,52mg / litru de apă. Cantitatea minimă de oxigen necesar supravieţuirii peştilor este de 3-3,5 mg / litru iarna şi 5-5,5 mg / litru vara.

Pentru asigurarea acestor valori ale oxigenului din apă, atunci când numărul peştilor din acvariu este prea mare, depăşind capacitatea de oxigenare a plantelor, mai ales pe timp de noapte, vom folosi aeratoare (vibratoare) .

Prin introducerea de 1 litru de aer pe oră la 100 litri apă, obţinem o îmbogăţire cu oxigen solvit de 3,3mg / litru la o pulverizare fină şi 1,5mg / litru la o pulverizare a aerului cu bule mari. Dezavantajul unei pulverizări puternice a aerului (cu bule mari) este acela că produce turbulenţe mari în masa apei, antrenând depunerile de materii organice şi mâl, ce vor tulbura în continuu apa. Pentru reglarea debitului de aer, folosim un robinet (de plastic) interpus, pe furtun, între pompa de aer şi duza pulverizatoare, de unde vom mării sau micşora cantitatea de aer transmisă. Robinetul trebuie să aibă trei ramificaţii, din care una are rolul de a elimina surplusul de aer (presiune) creat între duză şi pompă, pentru a nu forţa componentele acesteia din urmă, scoţând-o prematur din uz.

Cantitatea de oxigen din apă, depinde şi de presiunea atmosferică din aer, scăzând în preajma unei furtuni.

În timpul zilei sau al iluminării artificiale, ca urmare a asimilării clorofiliene şi a bioxidului de carbon, la oxigenarea apei un aport important şi-l aduc şi plantele. În timpul nopţii procesul devine invers, acestea consumând o parte din el, putând apare o lipsă de oxigen ce ar deveni letală pentru plante şi peşti. De aceea funcţionarea fără întrerupere a pompei de aer este obligatorie, mai ales pe timpul nopţii .

O parte a oxigenului se dizolvă la zona de contact dintre aer şi apă, fiind transportat în adâncime de curenţii turbionari formaţi de bulele de aer. Într-un litru de apă, volumul de aer solvit este de 20-25 cm3, din care numai 6-8 cm3 este oxigen. Dacă această cantitate de oxigen scade sub 0,5 cm3 pe litrul de apă, atunci procesele vitale încetează.

ILUMINAREA ACVARIULUI

O iluminare de bună calitate duce la o stare normală de viaţă atât pentru peşti cât şi pentru plante. Iluminarea se face cu ajutorul lămpilor florescente sau a luminei naturale. Utilizarea la iluminat a becurilor cu incandescenţă, este depăşită, din cauza randamentului, calităţii proaste a luminii şi numărul mic de ore de funcţionare pe care acestea le au .

Amplasarea acvariului pentru o iluminare naturală cât mai bună, ca intensitate şi număr de ore, trebuie făcută (dacă este posibil) pe peretele dinspre nord ori pe cel opus sau perpendicular pe fereastră. Un alt tip de amplasare este nefavorabilă, din cauza căderii directe pe vas a luminii solare, ducând mai ales pe timp de vară la o supraîncălzire a apei şi o dezvoltare abundentă şi nedorită a diferitelor tipuri de alge. Pentru a evita acest lucru, trebuie să avem la îndemână mijloace de umbrire a vasului, atunci când razele solare vor cădea direct pe el. La iluminarea cu tuburi florescente, puterea în watti a acestuia trebuie să fie egală cu volumul acvariului în litri împărţit la patru. Ex: 50 litri / 4 = 12 watti. Tuburile florescente trebuie să măsoare exact lungimea vasului fiind montate cât mai aproape de suprafaţa apei, astfel încât lumina să cadă drept de sus iar spre privitor să fie ecranată. Dacă avem capac protector, acesta trebuie să acopere şi să îmbrace toţi pereţii

vasului până la 0,5-1cm deasupra nivelului apei, realizând astfel şi ecranarea luminii. Dacă nu beneficiem de asemenea capac, ecranul se poate realiza prin lipirea unei benzi adezive de culoare neagră, în jurul pereţilor vasului, tot la 0,5–1cm deasupra nivelului apei, astfel încât lumina să nu deranjeze ochii privitorului. Nivelul apei din acvariul trebuie să fie de 2-2,5cm sub marginea de sus.

Durata iluminării este de 11-12 ore pe zi atunci când se face numai în condiţii artificiale şi de 8 ore dacă beneficiază şi de lumină naturală. O iluminare continuă (24 ore pe zi) duce în cele din urmă la schimbări şi modificări biologice în organismul peştilor. Chiar dacă ei nu dorm precum oamenii, în timpul nopţii, există o stare de somnolenţă, cu o încetinire a metabolismului, asemănătoare cu starea de somn. De aceea privarea de odihnă, va duce la îmbolnăviri; apatii; refuzul hranei cu încetinirea ritmului de creştere şi în final la moarte, atât pentru peşti cât şi pentru plante.

AMBIENT-DECOR

Crearea unui decor cât mai natural, cu plante, terase, grote sau stâncării, printre care peştii noştri să înoate cu plăcere, expunându-şi în aceelaşi timp adevăratele culori cu care sunt înzestraţi, este scopul nostru final ,al fiecărui acvarist.

Ca decor utilizăm pietre sau ansambluri de pietre sub diferite forme, folosind pe cât posibil roci de origine vulcanică (granit, bazalt, sienit etc), şlefuite la colţurile şi muchiile prea ascuţite pentru a nu rănii peştii. Îmbinarea pietrelor la construcţia de grote sau ansambluri de roci suprapuse, se poate face cu ciment (beton = nisip o parte; pietriş două părţi; ciment o parte şi apă) După întărire, acestea se vor ţine timp de două

săptămâni într-un vas cu apă, schimbată zilnic. Putem procura însă aceste decoruri şi de pe piaţă, de la unii crescători de peşti exotici, ele constând în imitaţii de grote şi terase din lut ars, foarte utile dacă avem peşti din familiile Welse (sanitari) sau Cichlidae, care le folosesc ca ascunzători sau loc de depus icrele. La amplasarea acestor construcţii, trebuie luat în calcul o eventuală desprindere şi cădere a pietrelor peste geamurile acvariului sau dacă deţinem peşti scormonitori vom lua măsuri de siguranţă pentru echilibrarea lor împotriva surpării peste peşti sau icre. Tot ca decor se folosesc des şi rădăcini sau ramuri de salcie, arin, viţă-de-vie etc, montate pe substrat dar nu înainte de o curăţire de coajă sau putregai şi o fierbere în apă sărată timp de 1 oră. Prin fierbere, agenţii patogeni care provoacă putrezirea lemnului sunt distruşi şi totodată se elimină aerul acumulat în ţesuturi, astfel încât lemnul devine mai greu decat apa.

La stabilirea numărului şi modului de aşezare a acestor decoruri, se ţine cont de dimensiunea vasului, cerinţele şi numărul speciilor de peşti şi plante de care beneficiem. Un peşte cu lungimea de 7-10cm are nevoie de 5 litri de apă pentru înot. De obicei cca 35-40% din spaţiul unui acvariu trebuie să fie liber. Exemplarele de plante alese, trebuie să fie neofilite şi nefragmentate. Înainte de sădire se vor curăţa de frunzele moarte, atacate de boli sau melci. La sădirea în acvariu, plantele a căror înălţime şi dimensiune este mare sau ştim că va ajunge mare, se plantează în partea din spate a vasului, iar cele mici în partea de mijloc a acestuia.

Folosirea de plante artificiale (de plastic) este inestetică şi totodată au multe dezavantaje în comparaţie cu cele naturale :

 nu consumă bioxid de carbon, care adunat în cantităţi mari ridică valoarea durităţii apei (dGH ) şi a acidităţii ei ( pH ).

 nu oxigenează în nici un fel apa.

 colorantul din plastic este toxic şi se dizolvă în apă.

 capătă un aspect urât, din cauza algelor brune şi albastre care se depun pe ele, fiind greu de curăţat .

 nu corespund scopului nostru de a crea un biotop cât mai natural.

ALGE

UTILITATEA-COMBATEREA LOR

În mediul natural, cât şi în cel al acvariului, algele au un rol bine definit, atâta timp cât numărul lor se încadrează în limite normale. Ca beneficii avem :

 în cursul procesului de fotosinteză, ele elimină în apă cantităţi mari de oxigen.

 au în componenţă substanţe organice importante, devenind astfel o hrană esenţială pentru unele microorganisme din apa şi peşti , cărora le oferă un plus de vitamine, hidraţi şi carbon, substanţe minerale, microelemente etc.

 pentru a se putea dezvolta şi creşte, ele extrag din apă o serie de elemente minerale, compuşi de azot şi fosfor, bioxid de carbon şi alte substanţe toxice pentru peşti, contribuind la purificarea apei .

Coloniile de alge apar în interval de 4-5 săptămâni de la înfiinţarea noului acvariu şi se depun cu predilecţie pe pereţii vasului şi obiectele din el. Dezvoltate în exces vor da apei o nuanţă verzuie, nefiind toxică pentru peşti dar neplăcută ca aspect şi uneori cu un miros specific de mucegai.

Apariţia lor este favorizată de: o iluminare prea puternică, artificială sau naturală; prezenţa în cantităţi mari a unor

substanţe organice în descompunere (resturi de hrană, dejecţii