aquashow exotic fish , pesti exotici , pesti de acvariu , testoasa de Florida

SUBSTRATUL – FILTRU BIOLOGIC

Reprezintă o componentă de bază a acvariului, el constituie locul şi suportul de sădire al plantelor de apă şi mediul de viaţă pentru multe vieţuitoare microscopice care vor găsi aici substanţele necesare creşterii şi dezvoltării lor. Substratul mai reprezintă şi un bun izolator termic, împiedicând variaţiile mari de temperatură noapte-zi, vara, iarna, prin asimilarea şi cedarea lentă a ei atunci când temperatura exterioară creşte sau scade.

Este indicat ca nisipul şi pietrişul din compoziţia lui să aibă o granulaţie de 4-5mm. Indiferent de provenienţa nisipului (pietriş ), el trebuie bine spălat, în mai multe ape, până în momentul în care apa va rămâne curată. Urmează distrugerea agenţilor infecţioşi prin fierbere (cca 15min). Dacă folosim şi nisip nespălat, acesta se aşeză numai în zonele unde intenţionăm să sădim plante, acoperind-ul cu pietriş spălat.

Cum am mai spus, nu este indicată folosirea nisipului în componenţa căruia intră piatra de var sau marmură, îmbogăţind-ul astfel cu săruri (mărind duritatea). Nu vom folosi nici pietrişul bogat în minerale feroase, de culoare roşcată, acesta conţine compuşi toxici de: zinc, cupru, argint, mercur .

Prezenţa acestor compuşi toxici o aflăm prin picurarea de acid azotic (sol. 1/3) peste o mică probă de nisip. Dacă acesta capătă o culoare albastră, conţine minerale feroase şi nu-l vom folosi.

Grosimea substratului este în funcţie de mărimea vasului. Gros de două degete pentru un acvariu mic; 3-4 degete la unul mijlociu şi 5-6 degete pentru unul mare.

Un lucru neştiut de mulţi acvarişti este acela că cea mai mare filtrare biologică se face în substratul acvariului. Aici milioane de bacterii, grupate în colonii, descompun diferiţi compuşi organici în nitraţi, nepericuloşi, uneori benefici pentru plante şi peşti. Aceste colonii de bacterii (aerobe) apar într-un acvariu nou înfiinţat în decurs de 2-3 săptămâni. Odată dezvoltate, nu ne rămâne decât întreţinerea lor, prin păstrarea suprafeţei substratului cât mai curată. Periodic se vor sifona deşeurile şi mâlul depus, evitând astfel astuparea căii de acces a oxigenului la biofiltru. Neoxigenate ele vor murii, lăsând loc unui alt tip de bacterii (anaerobe), total nefolositoare, ce duc în timp la înnegrirea nisipului, putrezirea rădăcinilor la plante şi degajarea în apă a unui miros urât. Pentru dezvoltarea suficientă a biofiltrului, este nevoie ca grosimea subtratului să fie de cel puţin 5cm, cu o granulaţie a nisipului de 3mm.

Biofiltrul mai apare şi în bureţii folosiţi la filtrare, unde apa este puternic oxigenată datorită accelerării curenţilor turbionari, formaţi şi antrenaţi de bulele de aer. Pentru a nu distruge aceste bacterii, bureţii filtranţi se spală prin strângerea uşoară în mână. Se va evita spălarea sub jet fierbinte de apă sau cu detergenţi, chiar dacă culoarea lor nu mai devine ca la început.

Cu cât acvariul este mai mare, cu atât puterea lui de auto-întreţinere este mai mare. Un vas mic are avantajul suprafeţei mici ce suntem nevoiţi să o curăţăm şi dezavantajul unei imposibilităţi de auto-întreţinere, din cauza nedezvoltării

suficiente a biofiltrului, care nu va reuşii să facă astfel faţă concentraţiilor mari de deşeuri organice acumulate în apă.

Substratul trebuie să fie înclinat spre privitor (geamul din faţă) sau spre una din laturi, loc unde se vor aduna deşeurile şi mâlul, uşurând-ne astfel munca la eliminarea lor. Dacă vrem să creştem peşti de fund (somni-sanitari ), care îşi caută hrana pe sau în nisip, atunci tipul de granulaţie folosit la substrat trebuie să aibă marginile rotunjite, pentru ca aceştia să nu se rănească

APA – FORMARE BIOTOP

Apa de izvor, fântână sau robinet, cum bine ştim este incoloră, inodoră (fără miros) şi transparentă, dar odată ajunsă în acvariu, în compania substratului populat cu milioane de bacterii, va declanşa un complicat proces de formare şi stabilizare a noului biotop. La început ea capătă o culoare albăstruie transparentă apoi albicios-tulbure, urmând ca după o săptămână două să-şi recapete noanţa iniţială albăstruie. În acest moment putem spune că apa noastră s-a stabilizat, datorită coloniilor de bacterii care au apărut, formând un ecosistem (fragil) în acvariu

Aceste bacterii descompun organismele moarte, resturile de hrană neconsumată şi reziduurile peştilor, transformându-le prin mineralizare în substanţe anorganice simple ca: apa, bioxod de carbon sau săruri minerale. După introducerea primelor perechi de peşti în acvariu, din cauza activităţii lor, culoarea apei se va modifica, căpătând o mică turbiditate care însă în scurt timp dispare. Dacă nu avem răbdare ca apa din acvariu să se stabilizeze, şi dorim neapărat să populăm vasul cu câţiva peştişori, o putem face introducând 1-2 perechi de Guppy sau Xipho şi 3-4 melci de apă.

Aparatura necesară (termometrul, încălzitorul, ansamblu

aerisire-filtrare) şi plantele se introduc în acvariu, de preferat, înainte de umplerea cu apă a acestuia. Orice intervenţie (introducerea mâinii) în apă după stabilizarea ei, nu este indicată deoarece aduce după sine o dezvoltare în exces a diferite bacterii, care vor tulbura rapid apa, timp de 24-48 ore. Dacă suntem totuşi nevoiţi să introducem mâna în apa acvariului, atunci o facem numai după o spălare în prealabil cu săpun şi multă apă. În timp apa va căpăta o nuanţă gălbuie, purtând numele de “apă matură “ sau “ apă veche “ cu un efect deosebit de benefic asupra dezvoltării vieţii peştilor şi plantelor. Această “apă veche” nu se va înlocui niciodată în totalitate, ci doar un sfert din volumul ei.

Tulburarea apei mai apare şi la umplerea cu apă proaspătă a vasului, atunci când avem în componenţa substratului nisip argilos, căpătând un aspect tulbure-lăptos (dispare în 12-24 ore). Turbiditatea este dată şi de particulele de origine organică, care rămân în suspensie, împiedicând pătrunderea luminii, afectând astfel creşterea plantelor. De asemenea oxigenul solvit în apă va fi sensibil împuţinat de această turbiditate, care dacă persistă o perioadă mai lungă de timp este rezultatul unui dezechilibru între organismele vii şi cele moarte, prin dezvoltarea în exces a bacteriilor de putrefacţie şi a algelor. Bacteriile de putrefacţie descompun orice substanţă organică, producând în schimb: hidrogen sulfurat; amoniac; metan etc, substanţe toxice cu miros urât. Această apă trebuie schimbată cât mai repede. Vom elimina şi înlocui 40% din volumul ei, cu repetarea operaţiei după 24 de ore, concomitent cu o filtrare şi aerare puternică, până în momentul în care mirosul şi turbiditatea dispar, apa recăpătându-şi aspectul iniţial-transparent. Apa care se evaporă în decurs de două-trei săptămâni, se completează de regulă cu apă de ploaie.

TEMPERATURA –UN FACTOR IMPORTANT

Temperatura este un alt factor important în creşterea şi dezvoltarea plantelor şi peştilor exotici. Fiecare specie de peşti îşi are temperatura sa optimă, cu mici abateri  2-3C, de aceea pentru menţinerea ei în limitele cerute, avem nevoie de încălzitoare electrice precise, mai ales iarna. Cum ştim, un volum mic de apă se încălzeşte uşor dar cedează repede căldura şi invers, un volum mare de apă se încălzeşte greu şi se răceşte încet, în funcţie de temperatura exterioară (din cameră).

De regulă se alege un încălzitor a cărei putere în Watti va fi cel puţin egală cu volumul în litri de apă al vasului

Ex: P. încalzitor =50 W  50 litri apă .

Atenţie : Nu folosiţi încălzitoare de cafea ( tip termoplonjon ) la

încălzirea apei din acvariu. Riscaţi, dacă nu fisurarea sau spargerea geamurilor vasului, în mod sigur moartea tuturor peştilor.

Odată cu creşterea temperaturii, reacţiile chimice din apă se accelerează, materiile organice vor intra într-o descompunere mult mai rapidă, din cauza numărului mare de bacteri putrescibile, care găsind un mediu propice şi o temperatură mare, se înmulţesc şi dezvoltă în exces. Prin descompunere, aceste substanţe organice produc intoxicaţii cu: amoniac (letal la 0,2-0,5mg / litru); azotaţi-nitriţi (letali la 10-20mg / litru); nitraţi (100-300mg / litru). O creştere a temperaturii cu 10C va face ca viteza reacţiilor chimice din apă să crească de 2-3 ori, ducând la apariţia în cantităţi mari a diferite gaze, cum ar fi şi bioxidul de carbon care pe lângă dizolvarea pietrei de var aflată în substrat, ducând la o mărire a durităţii (dGH), influenţează şi valoarea pH-ului, coborând-ul spre valori acide.

Temperatura mai are o strânsă legătură şi cu cantitatea de

Rani ale aripioarelor (contagios)
Boala este cauzată de proasta manipulare a pestelui in timpul transportului, brutalitatea cu care este mutat dintr-un bazin in altul ... moment in care aripioarele pestelui au de suferit. Aici cu siguranta s-a format un teren favorabil dezvoltarii de infectii bactariene. Acesta poate fi declanşata si de apa slab calitativ. Este uşor de observat deoarece aripioarele au parti lipsa ce se toaca in timp.Exista multe medicamente cu spectru larg antifungicid in magazinele de specialitate, care vă vor ajuta in tratarea acestor rani. Asiguraţi-vă că boala a disparut si nu a aparut si la alti pesti deoarece acest putregai este de obicei contagios. De asemenea, se iau măsuri necesare pentru remedierea infecţiei,
peştele fiind separat si tratat cu atentie. In timp aripioarele se vor regenera intr-o apa be buna calitate.